Find in Library
Search millions of books, articles, and more
Indexed Open Access Databases
Evoluţia diversităţii structurale şi compoziţionale a arboretelor cu ajutorul indicelui UMF: un studiu de caz la nivel de unitate de producţie
oleh: Mihai Cătălin Burlui
Format: | Article |
---|---|
Diterbitkan: | ”Ștefan cel Mare” University of Suceava, Faculty of Forestry and “Marin Drăcea” National Research-Development Institute in Forestry - Station Câmpulung Moldovenesc 2014-07-01 |
Deskripsi
În acest articol prezentăm indicele UMF (eng. Uneven-aged Mixed Forest) un indice ce cantifică managementul forestier și ale cărui valori sunt determinate cu ușurință, datele din amenajamentul silvic constituind principalul suport. Studiul a fost realizat în Unitatea de Producție I Suha Mare din cadrul Ocolului Silvic Mălini, subunitate a Direcției Silvice Suceava. Pentru obținerea rezultatelor s-au analizat descrierile parcelare ale tuturor arboretelor, pentru 2 perioade diferite de timp (1956, 1995), fiind luate în calcul caracteristicile structurale și staționale utilizate în formula de calcul a indicelui. Datele au fost obținute din amenajamentele silvice ale suprafeței studiate, aferente celor 2 perioade. Valorile indicelui au fost calculate pentru fiecare arboret, iar valoarea acestuia pentru suprafața totală a unității de producție, a fost determinată prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare unitate amenajistică, ponderată cu suprafața. Valorile indicelui variază între cele două perioade analizate (1956, 1995), există diferențe de la o unitate amenajistică la alta, rezultat explicat prin prisma diferitelor tratamente aplicate, a numărului de specii de arbori și a heterogenității structurale, iar pentru anul 1995, zonarea funcțională a produs schimbări în managementul forestier. Indicele UMF este un instrument utilizat pentru determinarea diversității structurale și compoziționale a unei suprafețe, utilizând date din amenajamentele silvice. Rezultatele pot fi analizate pentru perioade mai lungi de timp și pot indica direcția de evoluție a unei zone, în raport cu modificările antropice: de la structura echienă la plurienă, de la monoculturi la arborete mixte.