Find in Library

Ajustarea concentraţiilor minime inhibitorii pentru preparatele antituberculoase utilizate în metodele de cultură clasice şi obţinerea unor date mai exacte despre nivelul de rezistenţă la medicamente, face posibilă evaluarea cazurilor cu rezultate diferite la metodele fenotipice şi genice de testare a rezistenţei antituberculoase. Evaluarea diferitor tipuri de rezistenţă genică, cu descrierea mutaţiilor care conferă rezistenţă joasă sau înaltă, este în coerenţă nivelul de rezistenţă fenotipică, şi de asemenea face posibilă ajustarea schemelor de tratament, care la rândul lor influenţează pozitiv la durata şi rezultatele tratamentului. Ori de câte ori testarea rezistenţei M. tuberculosis prin metode moleculare permite, rezultatele trebuie să fie raportate cu mutaţiile specifice detectate şi cu descrierea implicaţiilor clinice ale prezentei mutaţiei